Ce pot să zic de anii mei de mic, de cînd am început să deslușesc, să
gînguresc timid, să vorovesc, să rîd, să cînt sau să mă cînt, să iert și să
iubesc .. oriunde și oricînd .. Un zîmbuc de pui de om, ce să uita c-on uăti la
sore și abie stăteʼn pticiore, șiʼa
început povestea lui, scăldat în colbu drumului cu aripa gîscanului ...
Îmi amintesc prima evadare a mea pe fereastră, din casa în care am fost zăvorît
cu un rigli, și aterizarea forțată întʼo realitate prea dură pîntʼu
așteptărilor mele, după cîteva zile de studiu aprofundat a sistemelor de
închidere a fereștrilor. Era o casă de lemn veche, pe care au cumpăratʼo ai mei
cu terenul actual, casă legată cu șura și poiata, iar fereștrile erau mici și
joase. Ei mʼau încuiat în casă că trăbuieu să margă întʼon loc unde io nu
prezentam garanții, atăta eram de bun și de cuminte. Nʼau avut garanții nici să
mă încui singur cum sʼau închis iezii după capră, așa că cea mai bună soluție o
fost să mă încuie ei. Cît o fost de bună, că gînești că michiduță dorme!?
Fereștrile se deschideau din lontru, cele interioare cu un fluture, iar
cele exterioare cu cîrlig. Nʼo fo greu să mă sui pă lădoi și să meșteresc. Leʼam
deștis fain frumos, miʼam pus on clop deʼa lui tata pă cap, și desculț, cʼo
cămeșe pînă din jos de jerunți, fără izmene, că era dricu verii, am sărit de pe
pervaz jos și tipa lipa, la vranița de la drum, la care îi știam cifru, direct
pe autostradă, adică pe strada Fericiților, cum iʼa pus numele Cîcănaru mai
tîrziu.
Eram tare nealcoș de isprava me și era musai să mă duc iut să iʼo povestesc
la Deordea, și pășem țanțoș pîn colbu ulițî, ca regele Bahrainului, cu mînurile
la spate, încercînd să acordez buzele pentru a fluiera o doină. Cine mai era ca
mine!? Deʼa bună samă că nime ... pînăʼntʼon loc. Nu știam io atunci că regatul
nu era al meu, că am violat tărîmul unui cîrd de gîște, iar împăratul lor,
gîscanul, se îndrepta spre mine săʼmi ceară socoată. Io mă uitam cu dispreț la
mnirătura de gîscan, că are curaju să ridice privirea spre regele colbuli, și
pășem înainte fără frică, cînd se repede spurcatu și mă pițigă de o bucă. Mă
mnirătură, tu știi cineʼs io? Nu mʼo mușcat așe de tare, putem săʼi recunosc
dreptu, da io mʼam aplecat să ieu o piatră să zvîr după el, da n-am mai apucat
că am fost atacat mișelește și trîntit în colb, cu ghiauru păstă mine. Rîdem
noi și glumim, da nuʼi de rîs, că după lejea gîștelor urma judecarea și
executarea rapidă.
Clopu zburat cît colo și io la pămînt, da nu bine la pămînt, că cine nu știe
le spui io, că știu luptă nu glumă, spurcațî de gîscani. Umblă numa după uăti
să țîʼi scotă cu diarele și ciocu, și mușcă al draculi de rău. Ceʼam făcut, cum
am făcut, strîgatʼam o ceʼam făcut, că io nu mai știu. Numa atăta știu cʼo
vinit lelea Felița, mama li Deoardea cu on măturoi și mʼo liberat de diavol. Tătătăt
am fost înclonțat și zdăriat, tătătăt am fost colb, cămeșa spîrticată și io în
curu gol. Numa clopu mniʼo rămas întreg, îmbrăcat în ptielea golă și cu
mînurileʼn jeb. Bine, batăr, că nʼo avut treabă și cu clopu bătrînuli, că mai
dădem deʼon bai pă deasupra. Din regele Bahrainului am ajuns cel mai trist soldat
degradat de pe strada Fericiților și tărîmul gîștelor din zua aceea. Nʼo fost
bugăt că miʼam luat porția de la bezmeticu ăla, da am luat și felu doi acasă,
după ce o ajuns baștanii.
No, ce săʼi faci, da miʼo fost învățătură de minte de atunci încoace, și nʼoi
uita cît oi fi șiʼoi trăi să respect tărîmul gîștelor, că nuʼi de glumă cu ele.
Și amu, cînd trec pă lîngă un cîrd de gîște, întrʼadevăr, că tăt mai rar, mă
opresc și le dau onoru, recunosc și amu că miʼau dat prima lecție din viața
reală. Io nu iʼam purtat deloc pică la găscanu acela, că iʼam purtat frică, și
promisiuni că oʼi crește io mare șiʼi arăt io ce nʼo văzut el ce cînd portă
clonț, da săracu nʼo apucat să vadă tomna aceea că o plătit cu viața lăcomia de
noi teritorii și faptele lui de arme cu vitejiile lui.
Ce săʼi faci, așa e viața, mai supțîre ca și ața, fostʼau regi și împărați
șiʼau ajuns decapitați, nu un biet de gînsăcel ce bate un băiețel ...
Bordan
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu