Bogăția lui Tinu

Dacă tăt îi vremea așe, să mai zîcem uarece, săʼntoarcem lumea pă dos, că gînesc căʼi mai frumos, dacă nu mai sănătos ...

Mă întorc tăt la vorbele li Gheorghe de la Die, tata li tata, adică tinu mneu, care fără de nici o șcólă dădé lecții la școlerii din școlile înalte. Am mai zîs io că o trăit tătă viața întʼo căsuță fără de corent, numa cu lompa cu fotoghin, și zîcé de noi, ăștia mai domni, că cu cît ne iluminăm pă dinafară cu atît ne întunecăm mai tare pă dinlontru. Pă atunci zîcém căʼi bolund moșu și nu tareʼl băgam în samă, da amu nu mai zîc hăpt așe, că după cum bag io de samă neʼam întunecat rău de tăt, ʺîntr-a veșniciei noapte pururea adâncăʺ. Nʼo fost hăpt bolund moșu, după cum să vede.

Io tăt stau și mă sămălesc, cum o putut arăta satul românesc mai demult, dacă merg proporțional iluminările exterioare cu întunericul interior, numa de cînd știu io, din vremea li tinu. Că io cred că nici nu ne trece prin cap aranjarea și organizarea societății de atunci, pe valori pe care materialismul de acum nici nu le poate percepe.

Nu demult, în Năpradea, nici nu era noțiunea de proprietate materială, toate erau comune, terenuri, păduri, animale, sculele de lucru, totul era al satului, al obștei, la un eveniment familiar participând întregul sat, că era bucurie sau tristețe. Iar acum iluzia proprietăților materiale ne întunecă mințile de tot, fiind în stare frate cu frate să se omoare pentru o mezdă de ogor.

Mai zicea tinu, ʺsă nu te încrezi și să crezi în nime, numa în bătrînul de sus!ʺ Pentru el nu exista politician, bancher, doctor, popă sau profesor, numai Dumnezeu, vorbele tuturor erau pale de vînt pentru el. Nu aștepta nici un ajutor de la nimeni, ci numai de la cel de sus. Unde sîntem și la faza asta față de el, sau de cei de atunci? Că ne luăm la bătaie, una-două, întrʼo campanie electorală pîntru doi nesimțiți. Să nu mai zîc de catolici cu ortodoxi, că nu știu care-s mai deștepți, ori de alticele, că sînt bugăte, har Domnului.

Bătrînu știa fără nici un televizor, radio sau internet mai multe despre viața asta decât bănuim noi, fiindcă avea legătura cu Natura, care îi dădea toate informațiile de care avea nevoie. Noi nu mai avem nevoie să ne punem mintea la contribuție, să găsim soluții pentru noi ca indivizi, ca ființe ale acestui Univers, interconectate cu tot, fiindcă ne-am transferat această capacitate tehnologiei și sistemelor. Au grijă sistemele de noi, singura noastră grijă rămîne să ne alegem conducătorii destoinici, să avem pe cine lăuda și înjura, și totul se rezolvă.

Omul ca individ dispare încet, se pierde în marea cenușie a tehnologiei, rămînînd doar o umbră vagă a moșilor noștri. Și tehnologia e pentru cei care controlează balanța, care pot cumpăni între gravitația minții și vibrația inimii, între GÂNDIRE ȘI IUBIRE, între dorință și voință. Nu-i bogat ăla care are bani, ci ăla care nu cheltuie, zicea tinu, iar el nu cheltuia, dar bogăția lui nu o dădea pe toată tehnologia din lume.

Doamne, dă și bine!