Din alte timpuri

Din alte timpuri, în aceste locuri ...

După cum am mai zis, găsim urme de civilizație pe aceste locuri de acum 12.000 ani, picturile rupestre de la Cuciulat, nu măzgălite cu nu știu ce mninonii, ci arse în structura atomică, cu o tehnologie deloc sălbatică.

Cultura Cucuteni, de acum 7-8 mii de ani, o societate matriarhală organizată după principiile solide ale Naturii, cu cultul zeiței-mamă, ca în cazul unei familii de albine, cu controlul genetic al urmașilor, cu obiceiuri și tradiții care nouă ne scapă.

Mai tîrziu, în perioada vechilor daci, găsim același matriarhat cu cultul focului organizat de regina Hestia și Bendis, cu amazoanele războinice. Urme ale acestor ritualuri, din cultul Soarelui și focului, se mai găsesc și azi, pe la stînele montane sau pe porțile și bisericile de lemn maramureșene.

Io vorovesc doar de aceste locuri, legături din mai multe ramuri, care indică o societate clădită pe principiile sănătoase ale Naturii. Dacă ne uităm la figurile statuilor cu daci, împrăștiate în toată lumea, mai găsim și azi, în aceste locuri, aceste priviri și fizionomii cioplite cu dalta înțelepciunii, cu cușma în cap și mîinile împreunate, cu vorba scurtă și aleasă, cu bunul simț și credința naturală revărsate din ei.

Găsim tot din istorie că dacii au fost neînfricați în lupte, fără frică de moarte, crezînd în nemurirea sufletului. Plîngeau la naștere și rîdeau la moarte și de moarte, obiceiuri care se mai păstrează și azi, cu toate încercările de a șterge de tot o origine divină.

Gravitația materială în care am decăzut, din vibrațiile spirituale, nu ne permite să percepem senzațiile și trăirile moșilor și strămoșilor noștri. Acorduri vagi mai recepționează arta, fără posibilitatea de a schimba ceva din această decădere.

Găsim ocupațiile de bază ale oamenilor primordialității, păstori și plugari, cu colinzile, doinele, baladele și limba vorovită, legate de ele. Acest grai sacru, pe care-l grăia bătrînul dacu, nu a avut cine să ne învețe, fiindcă nimeni din partea asta a lumii nu au avut ca ocupații de bază creșterea animalelor și agricultura. Balada Miorița se spune că s-a născut pe aceste locuri. Marii civilizatori sînt de fapt marii jefuitori.

Omule, cunoaște-te pe tine însuți, sau ca să-ți vindeci trupul trebuie să-ți vindeci sufletul, ziceau bătrînii mai demult. Fiecare boală era un păcat, o îndepărtare de la legile Naturii, de la Dumnezeu, iar așa cum te-ai îmbolnăvit tot așa trebuia să te vindeci, schimbîndu-ți alegerile, îndreptîndu-ți păcatele. Cine nu se putea controla pe el însuși, cine era subjugat viciilor materiale iar sufletul și-l scălda în mocirla patimilor, era eliminat din societate. Ei n-aveau nevoie de boschetari, așa cum albinele n-au nevoie de trîntori iarna. Îi rabdă ce-i rabdă, dar, pînă la urmă, la revedere tura asta, ne vedem cealaltă ...

Adevărații lideri se impun nu se aleg, așa cum se impune liderul într-o haită sau liderul la danț. El este recunoscut de către toți membrii comunității. Așa se impuneau și la daci preoții, care erau și doctori și judecători, într-un cuvînt, înțelepți. Comunitățile pe vremea aia erau conduse de către înțelepți, cu înțelepciune, rațiune plus iubire.

Mai tîrziu, pînă aproape de zilele noastre, găsim Sfatul Bătrînilor, sau Sfatul Înțelepților, care hotărau soarta întregii comunități, hotărîrile lor fiind legi pentru restul. Erau conduși de regulile morale ale bunului simț și ale strămoșilor lor, de credința în bătrînul de sus și cinstea și onestitatea caracteristice bătrînilor noștri.

Astea nu sînt basme, sînt realități ale acestor locuri, unde au intrat cu forța marii civilizatori să impună legile debandadei și manelismului, să deformeze o limbă și un popor coborîtor din zei.

Doamne ajută!