Cine scutură roua ...

Cine scutură roua, dimineața-n zăriștea / Când s-așează negura și să culcă mândruța ... țuce-i badea gurița ... emoticon kiss

Mai zîcé Gheorghe de la Vie, (de fapt îi zîcé Deorde de la Die), tinu din sus cum îi zîcém io, că e interesant de trăit oriunde și oricînd!

Mulți zîc că io îs on nostalgic, că trăiesc în trecut, da pîntu mine e tăt așe de diu și prezentu ca trecutu, póte și viitoru. Nu mă vaiet cu nimnică nici de prezent, fiecare clipă e o minune prin unicitatea și eternitatea ei. Unde mă pui acolo stau, fără să tăt comentez una-ntruna. Cunosc oameni care nu-s împăcați veci cu nimnică, nu le place serviciu, le schimbă una-două, nu le place vremea, locu, mîncarea, muierea, ba nu le place nici țara, îs tare jingași. emoticon smile Dacă plouă îi bai, dacă ninje îi bai, de-i soare îi arde, de-i frig îi pițigă ... nu-i vezi împăcați veci, tăt timpu cu probleme, într-o veșnică alergătură. Umblă după cai verzi pă păreți, cum zîc bătrînii.

Io îs nostalgic nu după trecut, ci după OAMENII de atunci, după bunul simț și omenia de cîndva. Dar de aici, nu de altundeva! Poate că nostalgic nici nu-i cuvîntu potrivit, că-i un DOR nebun de altădată. Nu-i bogat acel ce are, zîcé tinu, ci acel ce nu cheltuie, nu-i bogat acel ce vrea, ci acel ce ia! Cum să iei dacă nu vrei? Și totuși, în vorbele bătrînului, și ale bătrînilor mai de demult, se ascund averi. Bogăția unui om nu stă lăcomia lui, ci în cumpătare, în echilibru în tot și în toate. Degeaba cîștigi un milion de euro și cheltui două, că tinu de la vie te bagă în buzunar, că el nu avea nici penzie, cum îi zîcé el.

Că în ʼ90 i-am zîs, ʺnu meri, tinule, să-ți baji poptiroșe să-ți deie uarece penzie?ʺ .. ʺmînînce-o ei cu tată-so, că mnie nu-mi trăbă!ʺ Nici nu i-o mai trăbuit, că în tómna li ʼ91 s-o dus. Crăpa lemne, o pticat jos, și-o revenit cumva, s-o dus în casă, s-o pus în pat și i-o zîs la ʺbabăʺ, ʺtu, io mă duc!ʺ. Și de-atunci n-o mai vinit înapoi .. ʺe interesant de trăit oriunde și oricîndʺ, probabil și într-o stea. Cum i-o fo vinitu și șezutu așe i-o fos și dusu, fără vaiete și schelăieli, cu demnitatea strămoșilor lui.

Nu avé curent, televizor, telefon, nici o sculă ʺcivilizatăʺ, numa lómpa și lompașu cu fotoghin, pă care vara nici nu le mai aprindé. I-o luat comuniștii tăt, caii din poiată, cu car, cu tăte sculele de arat, grăpat, sămănat, și o sanie de legat după cai iarna, pămîntu, da pă el nu l-o putut lua, tăt așe o rămas. Pînă la urmă i-o îndulcit pă tăți comuniștii fruntași, președinte, brigadiri, gornici, milițieni, secretari de partid, tăți să opréu la on pahar de din la Deordea, că vin ca a lui mai rar, că băsama și bucatele îs după om. Amu noi mîncăm ceolofan, că așe sîntem și noi, de gumă ... emoticon smile

Îi bine bugăt pă zua de azi, că-i de mărs, că-s minten diboli de muls ...

Dumnezo vă-mbucure!