Cine-mi poate mie spune

ʺCine-mi poate mie spune, cine-o pus códa la prune, cine-o scos zama din ea și cine-o-nvățat a be?ʺ

Nu știu dacă năprădenii au pus códa la prună, ori dacă ei o învățat lumea asta a bé , dar știu că-s specialiști în treaba asta. Păcat că mărcile ʺHorinca de Vădureleʺ, ʺDibolu de Tranișʺ, ʺPaleoca de Năpradeaʺ, ʺMerele di pă Zăpodeʺ, ʺPirgalăul de Cheudʺ sau ʺCastanul de Guruslăuʺ și altele, nu sînt fructificate și valorificate.

Altele ar fi mîncărurile tradiționale, ca ptiroștele cu păsat de pîrgă, zămuța pe pui, tăt felu de mîncări de post, lactatele și brînzeturile, plantele medicinale, hribe sau fructe de pădure, legumele sau vinul de altădată din Năpradea, și nu în ultimul rînd cultura și prelucratul inului și a cînepii. Cîndva vinul din Năpradea ajungea pînă în Viena, la ʺînaltele curțiʺ.

Horinca, slana afumată tăietă cu brișca, cu ceapă zdrobdită cu pumnu în dosoi, vara c-on porodic din ogrăzaua di la noi, cu îndierea ominească din moși strămoși, șezi blînd și bé și ié și-mbucă după ie, pune-i dop, c-așe-i obiceiu de cînd îi lumea și pămîntu, e mîndria gazdelor din colțul ăsta de lume, cărora le trec drumeții pragul.

În fața acestor treburi lumești pălesc toate adevărurile științei. Nu există nici o știință din lumea asta care să-i poată demonstra la bătrînul meu că horinca și slana pe care le bé și mănîncă de-o viață, dăunează sănătății, cînd el zîce că-s medicament curat pe care le ia zilnic și acum. Și are 83 de ani și nu știe ce-i ala colesterol sau alte mninonii. Daʼ cum zîce el, că astea îs date de Bătrînul de Sus ca să i le dai înapoi tăt Lui, adică să meri să cureți stinii să rămîie pruna și struguri în Soare, nu să stai cît îi zua de lungă cu roțîle în sus la tembelizor ... rătăciți printre betoane ...

Dumnezo v-ajute! Că io mă duc azi pă ogor, să culeg mninuni din dor ...