Credincios sau ateu?

Bună dimineața, viață!! Scoală-te și ieși în față, c-o cîntat demult cocoșu și-o ieșit afară moșu, să-l sărute-nrourarea, să-i mîngîie-nviorarea și să-i cînte deșteptareaaa!! emoticon smile

M-am gînit amu la atei, că pîntru creștini nu mai am gînduri .. emoticon smile l-am luat în lista de prieteni pă unul, demult convins de ateism, cu care am mai avut dueluri pă un forum, că el nu crede numa ce vede. Da baiu îi mai mare că nici nu vede .. emoticon smile

Amu ce să zîc io de ateii ăștia, că după mine îs departe nu de Dumnezeu, ci de ei înșiși. Mă gîndesc aci la țăranii mei, la credința lor, cum să scoală dimineața bună, mulțămăsc cerului păntru odihnă și să roagă să le dea minte și povață să rămîie drepți în viață și-n zua care urmează, să poată mere pă drumu lor făr stini și amărăciuni.

Să spală pă față cu apă rece din fîntîtă, zîc un ʺDoamne ajută!ʺ, și mărg la animalele lor, să le dea de mîncare, să le rînească, să le ceasăle și vorovească. Tata, de exemplu, le fluieră, și vorovește cu ele ca și cu oamenii. Cînd are de coasă îl prinde mînecarea în zăriștea albastră, unde e stăpînul lumii, după credința lui. Cel care nu crede nici în aerul pe care îl repiră, ce-i de capu lui? Nu-i pă nicări, ca Vida Geza? emoticon smile

Țăranul, după ce să uită-n sus, să uită-n jos și-n lături, își face planul pe zua respectivă, cu credință în cercările lui și puterea cerului. Dar chestia e că și ateul își face planul, și crede în el, fiindcă dacă n-ar crede nu și l-ar face, dar în nimicnicia lui nu vede și nu se vede că fără de credință nimic nu e, nici el, nici restul.

Cum ar fi viața asta fără vise, fără de speranțe, fără miracole și credință, pînă la urmă? Asta e ce-am pierdut și trebuie să recuperăm din cenușa sorții, vraja, să facem din învrăjbire învrăjire, miracole și magii, să idealizăm Natura de care ne-am bătut joc, să cerem iertare firului ierbii și graiului sacru, moșilor și strămoșilor noștri. Să cerem iertare lui Dumnezeu, fiindcă ne-am bătut joc de el, prin nemernicia unei necredințe surde și oarbe.

Pogorîrea Sfântului Duh, să ne găsească inimile deschise, să aprindă în noi flacăra dumnezeirii, a credinței străbune într-o lume mai bună, mai curată, mai cinstită și mai onestă, așa cum a fost și mai e, încă, lumea țăranilor adevărați, temelia acestei țări!

Doamne ajută!