Primăvara, pînă să slobozá pășunea, și tómna după ce nu mai meré ciurda pă cîmp, pînă ninjé, umblam noi pruncii cu vacile, fiecare cu vacile și diboli lui. Ne adunam mai mulți, că eram gașcă, și ne jucam tăt felu de jocuri. Ba lapte gros, capră, bîză, deʼa indienii, bătălău, riți-piți, găină curtă, mărsu pă curá, grópa cu strugurei, emoticon smile cu botile .. și erau mai multe, da văd că nuʼmi amintesc de ele amu. Ba făcém avioane din lemn de alun, zmeie, tăt felu de vînturiști, cîrîietori și fliscoi. Avém activitate, nu glumă.
Numa să vă spui de o pățanie dintʼo tómnă ..
Am mărs cu vacile la Someș, în Pogacea, pîntre rătiți, că acolo era iarbă bună, că păștéu tătă vara numa vacile colectivuli, unde neʼam tălălit mai mulți, că așe neʼo fo înțălegerea de la șcólă. Nʼavém noi celulare pʼatunci, daʼ umbla informația mai cuspor ca amu. Sufla on vînt spurcat afară că nʼam știut cum să ne tupustim. Era pîn luna li brumar, și din cîte miʼamintesc și fulguie, dacă nu o fo ptiar ultima ieșire. Merém cu vacile pă ulicioară, pă lîngă badea Ștefan(Itu), pîn Cicorie, și pă lenie pînă în Pogacea.
Era cu noi și Nelu din Cicorie, Dumnezeu săʼi vegheze somnu, căʼi dus dincolo de vó cîțiva ani buni, care avé diboli. Era sînguru dintre noi cu diboli, ceilalți avém fiecare cîte 2-3 vaci. Eram amu mai de gata să merém acasă, că neʼo fo tare frig, am zîs că mînăm animalile la apă să să adape și o luăm cătă casă. Vacile o băut cuminți, nici nu șiʼo udat copitile, da ce să vedeți de diboli .. sʼo băgat în apă cu tătu și sʼo bălăcit caʼn dricu verii, nʼo avut treabă, încă să și jucau. E, da nu leʼo fo bugăt numa atăta, o luatʼo pîn Someș deʼa crestulu cătă Inău.
ʺHo Mură! Hoo Bori! Haidaț să merém acasă! ... Hoooo ... mnezău vost de diboli!ʺ ... Nʼo avut bai dibolii li bietu Nelu, o tăt trecut dincolo. No da deʼaci încolo o început spectacolu deʼadevăratilea. De înotat știem tăți, da cine să să baje în apă pă frigu ala. Sʼo dezbrăcat Nelu în izmene, și leʼo sufulcat pînă la gerunți și dă să să baje tăt strîgînd după diboli, care sʼo apucat de păscut dincolo. Mie mni să făcé ptielea de găină numa căʼl vidém pă Nelu în izmene. Și era săracu și calu de bătaie a nost, că așé era în gașcă, trăbuie să fie unu și prost, noi rîdem ca proștii de el și de năcazu lui.
Numa ce sʼo udat on mniez la pticioare și fuga înapoi în boconci. Și să cînta, și strîga după diboli, și suduie, că atăta suduie de să-ngrozáu și sfinții de el. Póte că lʼo mîniét pă michiduță, deʼl batjocoré în halu aiesta. Noi pé multe nʼam avut ce face, iʼam zîs să lésă dibolii acolo și să márgă pă la luntre, că era Cîlțu cu luntrea atunci. Da dura póte mai mult deʼon ceas și să făcé nópte pʼatunci .. și diboli lui ... șiʼl omorá tatăʼsău ... emoticon smilecʼașe zîcé.
Sʼo dezbrăcat și sʼo îmbrăcat de vó cîteva ori, șiʼn izmene, și de tăt, pînă la urmă iʼo vinit shirea cé mare și o trecut Someșu dincolo, o abătut dibolii, sʼo suit pă unu și o trecut înapoi. Cu izmenile numa sʼo încurcat, cʼo trăbuit să le țîpe de tăt di pă el, că dóră nu leʼo putut lăsa ude pă su nădraji.
Nʼo avut bdietu noroc, cʼo murit înecat, póte de mai mult de 20 de ai, după ceʼo trecut Someșu păstă podu di la Pontóne, di la trenu al triilea din cătă Baie, întʼo baltucă în care nʼoʼncăput o videre de apă. Ce săʼi faci, cînd să gată vremea predai locu cum apuci ... cu inventar o fără ...
Deʼaiestea am mai pățît ... și cîte și mai cîte ...
Dumnezău vă deie bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu