Nu mă tăt domniți întʼatăta că nu-s așe de mare domn să mă rădicați în slăvile domnești, mai bine zîceți-mi țăran că-mi pare mai bine. emoticon smile
Numa să vă spui oarece ...
Cînd am gătat clasa a VIII-a în Năpradea, o fo de mărs la liceu, iar după tăte învîrtelile am ajuns la Cluj. Mama, cînd m-o trimăs la șcólă: ʺNe prăbălește-te și vorovește și tu mai domnește nu așe de țărănește, dacă tăt meri la oraș, să nu ne faci de tătă mninonea pʼacolo!ʺ .. ʺDa oare cum să mă știu io prăbăli să vorovăsc altăcum de cum m-ai învățat, că m-am mai pironit io și numa n-am putut nicicum?ʺ Mai făcém io antrenament de dîcțîe în față oglinzî, că mă visam Florin Piersic, să mă fac actor, să am acces și succes la fomei, cînd nu mă videu numa sfințî, da tăt dejaba că tăt țăran am rămas. Póte că așe mi-o fo scris, să nu-mi lăs graiu și mălaiu, cine ști.
Da ce să vă spui, mă frațîlor, că de-a bună sama nu m-am pironit defel să mă lăs de vorbele astea, cu tăte că ptiar țăran îmi zîceu, da mnie în loc să-mi fie ciudă îmi păre bine și le era ciudă le ei mai tare. Că videțî voi cum îi treaba, cuvintele n-au mai mare importanță decît cea pe care le-o acordăm noi! Și-acolo eram împărțîțî în două găști, orășenii și țăranii, civilizații și necioplițî, gălăgioșii și tăcuțî ... numa că atît cît erau de gălăgioși cînd nu eram p-aprópe, așe de liniște să așterne cînd mă aproptiem de ei, de nu să auză nici musca.
Și dacă tăt m-am apucat de vorovit haidaț să vă mai spui oarece ...
S-o nimerit să am o pretină, fată de mari domni din Cluj, la care am ajuns întʼo vizită odată .. că numa odată am ajuns și mi-o fo bugăt. Am intrat întʼo casă, cum n-a mai văzut țaranu de mine pînă atunci, cu camere înalte, mobilă din lemn masiv, stil regesc, cu tron, patefon, robinete aurite ... și era în ceielaltă iepocă, treaba asta. Mari boieri, cu servitóre, cu majordom, ce mai, viță mnierîie, nu ca mine ciuri-buri, că nu știem cum să fug de acolo. Da amu, dacă tăt ai intrat în horă, jócă văru, bagă mare su grumazu cetirii, să să mnire țîganii! emoticon smile
Fata să uita la mine numa un zîmbet, că vezi dómne, mă surprinde și mă prinde în mreje. M-o surprins, da nu în mreje.
Liniște, apare jupînu ... cu niște mîni de domnișóră, tăt aur, cu un halat de mătasă sclipticios, cu óteri pă vîrfu narilor, de să uita păstă ei .. ce mai, domn ca la carte ... póte că și cu carte. A venit servitórea cu o farfurioară cu ceva dulceață, sau gem, că nici nu m-am putut holba bine, așe eram de ocupat cu țînuta boieruli. La patefon, bîrîie amuce muzică, cred că simfonică, că populară de-a mé nu era sigur. Mă rădic și io în două labe, salut așe cum știem io mai bine și mai domnește, întinde mîna, i-o prind în laba mé, că l-am strîns on ptic să știe cine-i șefu, că așe să impun șefii, dint-o privire și o strînjere de labă ... emoticon smile Și începe interogatoriu ...
ʺDe unde ești?ʺ .. ʺDin Năpradea!ʺ ... ʺCu ce se ocupă părinții tăi?ʺ. Mă gînem io, în bostanu mneu, da cine beteșig ești tu ca să mă iei pă mine la cercări? Mă gînem la tăt felu de scenarii, cam ce s-ar puté întîmpla să să întîlnească bătrînu mneu cu dermile ăsta? Api, tare bine nu videm treaba asta, da nu știam cum să scap de acolo. Între timp o apărut și cucoana ... ce să mai? Mă gînem cum o duc io pă asta la budă după șură, pîn tină, să-i dau pănuși să să șteargă ... Nu-i de glumă, frațîlor, nu-i de rîs! emoticon smile
Cînd le-am spus cu ce să ocupă părințî mnei, că îs țărani, și să ocupă cu agricultura .. ʺCu ceeee?ʺ O întrebat scîrba ... Și atunci m-am ridicat fain frumos în pticióre, și le-am spus că tata și mama sînt în primul rînd OAMENI ... și le-am mulțămnit de ospitalitate, și nici nu știu cum am ajuns în parc, că căsoiu ăla era în Parcu Mare ... și nu mi-o mai trăbuit de atunci încolo nici o domnie, am rămas cu a mé ominie, pă care nu o dau pă tățî domni din lumea asta ...
De aceea v-am zîs că nu-s domn, că-s .. Dan.
Dumnezo vă deie bine!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu